INSUFICIENŢA VENOASĂ CRONICĂ

Insuficienţa venoasă cronică este un sindrom clinic ce se constituie ca urmare a unor tulburări cronice ale circulaţiei venoase de la nivelul membrelor inferioare. Venele transportă sângele de la periferie spre inimă. În interiorul venei endoteliul vascular formează mici valve, care asigură curgerea unidirecţională a sângelui, împiedicând refluarea acestuia spre picioare. Dacă aceste valve sunt afectate, se distrug, sau nu se închid complet sângele curge înapoi în picioare, determinând stagnarea acesteia şi creşterea presiunii la nivelul venelor. Hipertensiunea venoasă poate fi moderată – senzaţie de picior greu, de tensiune la nivelul membrelor inferioare, vene varicoase dilatate, sau poate fi severă – tumefierea membrului respectiv, modificări ale pielii, apariţia ulcerului venos. Toeate aceste semne şi simptome alcătuiesc sindromul insuficienţei venoase cronice.

Cele mai frecvente cauze ale apariţiei insuficienţei venoase cronice sunt:

• Boala varicoasă primară – dilatarea venelor superficiale şi apariţia incompetenţei valvulare, în spatele căreia de cele mai multe ori se ascunde o predispoziţie genetică, o slăbiciune congenitală a ţesutului conjunctiv (vezi capitolul Boala varicoasă).

• Sindromul posttrombotic – complicaţie tardivă a trombozei venoase profunde, unde chiar dacă cheagul de sânge se dizolvă şi vena se recanalizează, de obicei valvele se distrug şi rămâne insuficienţa acestora, ceea ce duce la hipertensiune venoasă şi la insuficienţă venoasă cronică.

Simptomele insuficienţei venoase cronice sunt foarte variate. De cele mai multe ori primul semn observat este dilatarea venelor superficiale, mult mai evident în a doua parte a zilei, după mai mult timp petrecut în picioare. Apare senzaţie de tensiune la nivelul membrului afectat, pacientul simte o greutate la nivelul piciorului respectiv, oboseală, chiar durere. În stadii mai avansate apare tumefierea membrului afectat, desamenea mai pronunţat în a doua periodă a zilei, seara. Pe pielea edemaţiată, îngroşată apar zone pigmentate, o coloraţie maronie, datorită descompunerii pigmenţilor de hemoglobină, din sângele ajuns în afara lumenului vasului, din cauza hipertensiunii venoase. Între zonele pigmentate apar zone albe, unde pielea se subţiază, se atrofizează. Cu timpul, la nivelul pielii suferinde apare ulcerul trofic venos. Ulcerele apar la nivelul zonei expuse celei mai mari presiuni venoase şi anume pe partea interioară a gleznei, pot fi de dimensiuni variate, fără un tratament adecvat tendinţa lor fiind spre agravare. Din cauza edemului, ulcerele de obicei sunt umede, şi fără tratament secreţia devine rapid colorată, galbenă, se suprainfectează.

Indiferent de etiologie insuficienţa venoasă cronică cunoaşte 6 stadii de evoluţie:

1. Stadiul 0 – stadiul asimptomatic

2. Stadiul 1. – apar telangiectazii, vene reticulare. Primele telangiectazii apar de obicei sub gleznă pe partea mediala a piciorului.

3. Stadiul 2. – apariţia venelor varicoase, dilatate vizibile.

4. Stadiul 3. – apare şi edemul membrului afectat. Piciorul creşte în volum, mai ales spre seară, pe parcursul nopţii, dimineaţa se reduce. Acumularea de apă se datorează extravazării lichidului din venă, din cauză hipertensiunii venoase.

5. Stadiul 4. – apariţia semnelor caracteristice la nivelul pielii. Pielea devine mai groasă, îndurată, apar pigmentaţiile maronii, pe-a locuri între petele maronii apar zone albe, atrofice.

6. Stadiul 5. – prezenţa cicatricilor rămase de pe urma vindecării unor ulcere venoase.

7. Stadiul 6. – apariţia ulcerelor de diferite mărimi. Apariţia lor este cauzată de obicei de mici leziuni traumatice la nivelul pielii, care din cauza hipertensiunii venoase şi ca consecinţă a lipsei de oxigen, nu se vindecă normal.

Diagnosticul insuficienţei venoase cronice se bazează pe prezenţa simptomelor clinice şi pe examenul clinic. Aceasta este completată prin ecografia Doppler color, care oferă informaţii despre anatomia vaselor, diametrul acestora, permeabilitatea lumenului vascular şi despre direcţia fluxului sanguin în vene. Ecografia Doppler este de mare ajutor în stabilirea etiologiei insuficienţei venoase cronice, şi anume a sindromului posttrombotic, cu afectarea valvelor şi reflux la nivelul venelor profunde, sau a bolii varicoase primare, cu dilatarea şi incompetenţa venelor superficiale.

În anumite cazuri investigaţiile se completează cu efectuarea pletismografiei, metodă capabilă să măsoare micile schimbări în volum a membrului afectat potrivit fiecărei ciclu cardiac. Cu ajutorul metodei se poate cvantifica refluxul (cantitatea de sânge care curge înapoi în membrul afectat), starea şi funcţia pompei musculare, respectiv se poate determina volumul rezidual (cantitatea de sînge rămas neeliminat cu ocazia unui ciclu cardiac) la nivelul membrului afectat.

Tratamentul insuficienţei venoase cronice are ca scop ameliorarea simptomelor existente şi prevenirea apariţiei noilor simptome. Totodată în situaţiile în care cauza insuficienţei venoase se poate trata sau elimina, este foarte importantă rezolvarea acesteia (ex. Boala varicoasă).

Pentru a preveni agravarea simptomelor pacientul poate contribui mult prin schimbarea modului de viaţă. Este foarte importantă mişcarea, mersul pe jos, înotul pentru a facilita acţiunea popmpei musculare în a goli venele. În cazul ocupaţiilor care necesită sedentarism sau stat în picioare, pacientul este rugat să efectueze periodic mişcări de flexie – extensie – rotaţie a labei piciorului. Gimnastica medicală, tot ce înseamnă exerciţii pentru menţinerea musculaturii gambei, este binevenită. Pacientul trebuie să evite băile calde, căldura în general, apa termală, sauna şi expunerea îndelungată la soare.

Tratamentul medicamentos îl reprezintă flebotroficele (Detralex, Venoruton), medicamente care reduc permeabilitatea capilară, cresc rezistenţa pereţilor vasculari şi ameliorează simptomele şi edemele de la nivelul membrelor inferioare la bolnavii cu această patologie.

Terapia compresivă are rolul de a scădea hipertensiunea venoasă şi de a proteja peretele venos de efectul acestei tensiuni crescute. Compresia vine în sprijinul pompei musculare, dar totodată ajută şi la diminuarea cantităţii de lichid extravazat din vene, astfel la diminuarea edemului.Sunt mai multe modalităţi de compresie. Aceasta se poate realiza cu ajutorul ciorapului compresiv, respectiv cu feşe compresive. În cazurile mai puţin avansate se recomandă grad I de compresie, în cazuri mai avansate, respectiv în sindromul posttrombotic, gradul II de compresie sau bandaj compresiv cu feşe speciale non-elastice sau uşor elastice. Comprimând venele, valvele devin mai competente, hipertensiunea venoasă scade şi creşte astfel oxigenarea ţesuturilor. Astfel terapia compresivă este foarte importantă şi în tratamentul local al ulcerului venos, accelerând procesul de vindecare.

Tratamentul ulcerului venos este un proces îndelungat, iar prevenirea reapariţiei acesteia după vindecare este o provocare atât pentru pacient, cât şi pentru medicul curant. Este de o importanţă deosebită eliminarea cauzei care a dus la apriţia insuficienţei venoase cronice, atunci cînd acest lucru este posibil, respectiv tratamentul complex general şi local, completat de terapia compresivă corespunzătoare.